26.03.2017- După vârsta de șase ani sunt alte capcane în care părinţii cad şi, fără să vrea, îşi programează copiii către eşec.„Greşim ca atunci când îi dăm la şcoală, în primii doi ani facem partea academică de scris, citit, socotit. Până la nouă ani copiii au nevoie de investigaţie în lumea vie, cu lupa în mână, poveste. Se trece la română şi matematică de la 6-7 ani, crezând că dezvoltam intelectul. Intelectul poate să se dezvolte mimetic, dar pe termen lung nu dă roade. Mulţi abandonează, prind ură de şcoală şi nu-şi dezvoltă acea efervescenţă de care au nevoie mai târziu pentru că nu s-au jucat suficient când era timpul, nu au învăţat despre jocuri. Clasele întâi şi a doua sunt perioade în care noi forţăm mult. În clasa a treia ei vor să lucreze în echipă şi noi îi însingurăm. Facem topuri valorice. Şi a cincea şi a șasea îi trecem în plan abstract, fără să legăm de concret. Astea sunt trei metehne ale sistemului”, spun psihologii.
